Mergi la birou, te intorci acasa. Pana la 2h pierzi pe drum (dus-intors) si inca 8h la birou. Stai pe scaun, iti faci treaba, mergi la masa, rontai cate ceva, asculti ce-ti recomanda Youtube, bei 2-3 cafele, faci conversatie cu ai tai colegi(e). Ai un salariu bunicel, nu prea ai timp de viata. Stai pe Facebook si Whatsapp, cumparaturi si somn in weekend. In linii mari, viata unui corporatist (mid-level, nu ceva prea senior).
Vin si te intreb acum: ai accepta un job de sofer pe unul din mijloacele de transport in comun, in Melbourne? (autobuz sau tramvai)
De unde toata povestea asta?
Simplu, ma regasesc la partea corporatistului, iar astazi am observat ceva ce m-a pus pe ganduri.
Dimineata, ora 7:15-7:20 ies din casa, iau tramvaiul 15 minute (nu stiu cate statii) pana la gara centrala (Flinders) de unde iau trenul spre Mitcham (suburbia in care se afla biroul meu). 35 minute mai tarziu, ajung in Mitcham de unde grabit o iau pe scari sa prind autobuzul (de obicei merg pe jos, azi nu aveam energie). In statie (fix la capatul scarilor) 2 autobuze (diferite) ambele mergand in directia in care as fi mers si eu. Grabesc pasul, incerc sa prind din zbor ora la care ar fi trebuit sa plece din statie (un panou micut cu “orarul” fiecarei linii se afla in dreptul statiei), dar nu apuc sa inteleg mare lucru. Vad o persoana fumand in liniste o tigara, parand a fi soferul (cred ca avea o camasa cu logo-ul PTV, nici asta nu am reusit sa prind in graba mea). Intru in autobuz, soferul lipsa. Respir usurat, ma asez pe scaun (nu cred vreodata sa fi prins mai mult de 5 oameni in autobuz, in acelasi timp) si astept linistit. 5 minute mai tarziu, domnul cu tigara (am intuit eu bine) urca in autobuz, saluta pe toata lumea (clasicul “Mornin’y’all. How’s everybody doin’?”), intra la el in “camaruta”, porneste autobuzul, ponteaza cardul de angajat, porneste pe o boxa portabila Evanescence (asa-mi suna mie, sper sa nu gresesc) si pleaca de pe loc. Cele 5-6 statii cat am eu pana la birou (10 minute), omu zambitor a salutat pe toata lumea care a urcat/coborat din masina, a fredonat in legea lui melodia (batand pe alocuri beat-ul pe volan) si relaxat si-a facut treaba de sofer.
Repet intrebarea de mai sus: ai accepta un job de sofer pe unul din mijloacele de transport in comun, in Melbourne? (autobuz sau tramvai)
Nu sunt eu exemplul corporatistului stresat (cel putin nu la noul loc de munca) dar parca m-a pus pe ganduri, asa ca am cautat putin in “google” ce presupune jobul de sofer pe mijloacele de transport in comun PTV (din Melbourne). Fara sa merg prea in-detaliu, am gasit asta: https://www.seek.com.au/bus-driver-jobs/in-All-Melbourne-VIC
Statistic si la nivel de medie (average) salariul pare s-ar incadra la 28-33$ / ora. Daca presupunem ca se lucreaza normal (cat un corporatist) se ajunge la 3800-4200$ / luna (net, dupa taxe). Repet, vorbim de statistica de pe Google, nu am nici o garantie reala ca e 100% corect.
Un corporatist are deadline, are o mana plina de manageri ce il preseaza pentru rezultate si productivitate (de cele mai multe ori pentru incompetenta lor sau a altora), trebuie sa fie multi-tasking, sta peste program (in majoritatea timpului fara sa fie platit, ci doar ca e prea incarcat de responsabilitati). Salariul mediu (jumatatea superioara) se invarte pe la 4500-4900$ / luna (net, dupa taxe. Poate putin mai mult, depinde de job).
Repet pentru ultima data intrebarea de mai sus: ai accepta un job de sofer pe unul din mijloacele de transport in comun, in Melbourne? (autobuz sau tramvai)
Eu unul, dupa strict calculul de pe hartie, as zice ca DA. Nu ma pricep (si clar nu stiu toate dedesubturile) dar as miza ca nivelul de stres al unui corporatist nu se poate compara cu cel al unui sofer de autobuz (transport in comun). Si DA, stiu ca teoretic, un corporatist se poate specializa si poate sa avanseze in functie deci sa castige mai mult (ca de altfel si un sofer). Nu asta e idea aici, mai multi bani nu te fac mai putin stresat, mai bine echilibrat, mai aproape de familie, mai sanatos.
E doar o parere .. tu ce spui?
#aussie 