Raportul la 3 luni

Cum necum, uite că au trecut primele 3 luni de Australia. Mă feresc să zic “Melbourne” pentru că am tot umblat de ici colo, de pe o coasta pe alta. Ei, nu mă înțelege greșit, nu mă plang. Ba din contra ..

Este clar ca, dacă nu ești atent, timpul zboară repede. Dar nu îmi pare rău. Am realizat câte ceva și cred că merită să le pun cu liniuță, mai jos:

– am început munca. Impropriu spus “am găsit job” pentru că treaba asta a fost rezolvată încă din România. Mare noroc zic unii, mult timp investit in “social networking” zic eu. Si uite că a dat roade. Ofertele au început să apară din ce in ce mai des odată cu “experiența australiană” trecuta in CV, lucru care nu face decât să îmi dea încredere în viitor

– m-am plimbat. Am văzut Perth, am văzut Brisbane (și în același timp, Sunshine și Gold Coast), am văzut Sydney. Toate astea în interes de serviciu, deci cu cheltuieli minime din partea mea 😉

– am rezolvat “esențialul emigrantului in Australia”: carnetul de conducere, Medicare (sau “cardul de sănătate”), cont și card bancar, TFN (Taxation File Number sau “înscrierea în sistemul financiar”), Super (sau “înscrierea în sistemul de pensie”). Imediat ce bifez “cetățenia”, sunt 100% localnic

– am găsit chirie. Foarte repede si foarte bine, din majoritatea punctelor de vedere. Mare noroc zic unii … și da, le dau dreptate

– am inceput socializarea. Fără a “da pe afara”, am reușit de câteva ori sa ne întâlnim cu o parte din “grupul românilor din Melbourne”. Am mâncat, am băut, am schimbat păreri, am cunoscut familiile și le-am ascultat povestea. Foarte frumos și extrem de necesar noua. Vreau sa le mulțumesc pe această cale pentru sprijinul, sfaturile și buna dispoziție oferite

– a început și Anca munca. A căutat și a găsit repede un job bun. Mare noroc zic unii, “experiența, CV și perseverență” zic eu. Sunt foarte bucuros și mândru de ea că a avut de unde alege cea mai bună variantă. Ofertele continuă să apară și cu timpul, vor fi din ce în ce mai tentante.

Dar nu totul este “roz”, nu totul este “lapte și miere”. Deși plecarea noastră era programată, deși ne așteptam să nu fie simplu o vreme, aș zice că nimic nu te pregătește cu adevărat pentru despărțirea de “familie, prieteni și comfort”. Nu dăm noi pe afară în niciuna din cele 3 categorii, dar crede-mă când îți spun că sărbătorile nu sunt sărbători dacă nu ești acasă. Poate că s-a nimerit total anapoda să ajungem fix înainte de Crăciun și Revelion. Cei de acasă erau departe, cei de aici aveau deja planuri. Nu cred că greșesc cu nimic când spun că luna Decembrie 2018 a fost una din cele mai grele de până acum, dar viața merge înainte și nu trebuie să ne abatem de la planul făcut.

Sa nu uit un lucru, am dat drumul la site/blog. Îmi propusesem de ceva timp acest lucru, dar am tot găsit motive sa amân. Atât de multe subiecte am “de pus in scris”, încât ai spune că sunt “nevorbit”, dar sunt sigur că și tu îți dorești asta. Urmează partea frumoasă în care voi scrie câte puțin din fiecare experiență australiană. Acum este târziu însă, ne auzim mâine.