Job(less)

Nu e tocmai “brain science” … dacă încasezi un salariu “local”, “sănătatea” economiilor este întreținută. Din păcate, nu e tocmai ușor să te angajezi în Australia, trăind în afara ei. Nu zic imposibil, dar clar șansele sunt mult reduse și evident depinde foarte mult de specializarea pe care o ai (dar și de tipul de viză).

Personal, eu nu m-am așteptat sa iasă așa cum a ieșit si nici nu prea mai contează acum. Uitându-mă la cum au evoluat lucrurile, aș putea să evidențiez câteva aspecte de reținut și aplicat:

  1. Professional Networking, cunoscut și sub numele de Social Networking este foarte important. Cu mult înainte de a primi OK de la statul Australian, m-am folosit intens de ceea ce mi-a oferit LinkedIn. Sunt multe grupuri de interes în care este bine să te afli, trebuie să urmărești joburile postate săptămânal, trebuie să aplici și să încerci să intri în contact cu cât mai mulți recruteri
  2. Am folosit fiecare vizită pe care am făcut-o in Australia (Melbourne si Sydney) pentru a intra în contact cu cât mai multe persoane din domeniul în care activam, de preferat recruteri. Nu este simplu să programezi interviuri și să primești confirmarea că te vei și întâlni cu aceste persoane, dar ține de tine sa încerci. Evident, sunt mici “șiretlicuri” pe care le poți folosi în avantajul tău. Găsești totul descris online, dar te pot ajuta și eu, dacă îți dorești asta (ceea ce a funcționat la mine)
  3. Sunt motoare de recrutare pe care le poți folosi pentru a testa “piața” precum: Seek, Indeed, LinkedIn Jobs, etc. E foarte important să știi să “te vinzi”, e foarte important să știi cum să îți creezi un CV care să atragă, e foarte important să urmărești trendurile (când se deschide piața, ce se caută, cum poți sa atragi atenția asupra ta)
  4. Recomandările venite de la un localnic (de preferat angajat în compania pentru care aplici) vor cântări foarte mult la decizia finală

Așa cum am putut și am știut mai bine, am folosit cele prezentate mai sus (și nu numai). Au fost destule oferte primite, ceea ce m-a făcut să prind încredere. La un moment dat, am spus “stop” deoarece devenise oarecum frustrant să trec de primele discuții telefonice și să nu pot merge la intâlnirile “face-to-face”. Mai mereu se termina totul cu “anunță-ne când ajungi și vom relua procesul atunci”. Trebuie să îți recunosc că mai toți recruterii cu ceva experiența vor știi cum să trieze candidații înainte de a iniția primul contact, deci e foarte important sa știi cum să treci peste aceste filtre. Cum spuneam, am luat o pauză din a mai aplica. Mi-am informat toată lista de recruteri Australieni despre statusul vizei mele si mi-am concentrat atenția pe alte planuri. Cu toate acestea, de pe urma LinkedIn-unui au continuat sa vină oferte (cei drept, mai rar). Una din ele mi s-a părut interesantă astfel ca am contactat direct agentul și am discutat cu el despre opțiunile pe care le aveam. O ora mai târziu, am concluzionat că vom merge mai departe cu procesul și astfel CVul meu a ajuns pe masa angajatorului actual. Pare-se ca m-au plăcut astfel că au mai apărut 2 interviuri (pe Skype). Lucrurile au devenit instant mult mai serioase și, cam la aproximativ o săptămâna de la ultima sesiune, a venit oferta scrisă (am avut noroc cu agentul care m-a ajutat destul de mult atât pe partea de pregătire cât si pe partea de negociere salarială). Aveam de ales între a pleca mai rapid cu aproximativ 5 luni dar cu un job sigur sau a mai aștepta până se face bugetul pe care îl planificasem riscând să merg fără o oferta clară. Well, va scriu din Australia, deci e destul de clar ce am ales 😀

Pe repede înainte, vreau să împărtășesc și primele impresii după timpul petrecut in “mediul Australian” de muncă:

  • (poate sunt doar la început dar) lumea mi se pare că te respectă atât pe tine cât si munca pe care o faci
  • (poate sunt doar la început dar) munca este muncă, distracția este distracție
  • vinerea (sau după program, uneori) oamenii se întâlnesc pentru socializare, pe teme complet aleator alese (pizza Friday, prăjitura de dimineața, alcool la birou după ora 5, etc)
  • (poate sunt doar la început dar) superiorii nu par să te aștepte “la cotitură”. Succesul tău este parte din succesul lor, deci au tot interesul ca tu să perforezi
  • “statul peste program” este recompensat cu timp liber (evident, depinde de la firmă la firmă, de la angajator la angajator)
  • dacă ai lucrat într-o corporație înainte migrând într-o companie locală Australiana, vei fi surprins de cum evoluează lucrurile: multe întâlniri, mult timp “pierdut” la discuții si planificări, “dacă poate fi făcut și mâine ceea ce putea fi făcut azi atunci să nu grăbim lucrurile”

Sper să nu trag concluzii pripite deoarece sunt conștient că pot apărea diferențe de la un angajator la altul, dar până acum lucrurile nu arată rău. Salariile se negociază la brutul anual fără a include Super (un fel de Pensie Facultativă obligatorie, plătită de angajator – 9.5%). Cei ce îți oferă brut cu Super inclus, încearcă să “te agațe” oferindu-ți iluzia unei sume mai mari (sa nu ne mințim, exista si aici moduri de a influența o decizie / semnătura). Ideal este sa îți negociezi salariul la tarif orar (sa nu uit, aici se lucrează legal 7.6 ore pe zi sau 38 ore pe săptămână). Salariul se primește la 2 săptămâni (fortnightly)

Auuu, m-am lungit azi, dar nu am acoperit toate subiectele. Te aștept cu întrebări, dacă ceva este neclar 😉