"Cozonacul" australian

• 1kg faina de cozonac (000) – de parca toată Australia face cozonac, la ordinea zilei
• 4-5 oua
• 1/2 pachet de unt
• 100-500ml de ulei – ambiguitatea cantitatilor pentru un “patiser” incepator e sufletul distractiei
• 1/2l de lapte
• 1/2kg zahar
• 3lg de cacao – un fel de 30-40g
• 200g stafide
• 200g rahat
• 200g nuca
• 40g drojdie proaspătă – greu, dar nu imposibil de găsit
• esenta de vanilie / rom / lamaie

Pe langa instrucțiunile primite de la maestru (de altfel foarte bune, insa cu destul de mult loc de interpretat “frămânți așa până când îl simți la mana. Dacă e prea lipicios, mai pui ulei, dacă e prea moale mai pui faina”) am consultat-o și pe Jamila (are o rețetă video de cozonac moldovenesc, cat de cat asemanatoare). Totul părea simplu, ceas elvețian.

Sa discutam puțin despre ingrediente și disponibilitate (+ magia “patiserului”):

• faina – cel mai aproape produs găsit în supermarket (nu zic eu că nu există, dar nu am găsit) e o faina pe trup “baking”. Mi s-a spus că trebuie să aibă ceva mai multa proteina la 100g (13-15%) așa că am improvizat și am adăugat proteina de zer cu aroma de ciocolata. Da, d-aia de iei că d te simți sportiv
• rahat – dacă ai noroc și găsești niste turci pe lângă tine (Prhran Market are pe alese) totul e simplu. Dacă însă ai acasă pofticioși, odată desfăcută cutia (oricum luat dublu cantității că știam povestea) se golește că prin magie. Apoi, nu sunt eu invitație? Clar că sunt și am folosit jeleuri cu aroma de Cola, fara zahar
• zahar, subiect tabu…așa că m-am gândit să evit. Ei, am băgat 250g de ștevia și 250g de zahar de cocos nerafinat (maro, deci numa bun sa îți schimbe culoarea)
• esenta de Rom – probabil ăștia n-au ți … nu folosesc așa ceva în prăjituri, astfel că nu am găsit. Foarte aproape sa inovez și la acest ingredient, cu ceva Rom alcoolizat, insa mi-a fost lene sa mai ies din casa

Cu cele de mai sus luate în calcul, evident că indicațiile primite de acasă (și de la Jamila) au fost fix inutile. 40g de drojdie proaspătă in contact cu proteina din zer și cu zaharul de cocos a făcut magii astfel că a crescut aluatul de reușeam să scot 4 cozonaci. Ei, creșterea “lui Făt-Frumos” nu ar fi fost o problema daca as fi obținut o bila de aluat cat de cat înghețat și nelipicos. Pe principiul “reglează din pâine” eu am reglat din faina și ulei (+500g faina respectiv toti cei 500ml de ulei) astfel că dintr-un lighean sau făcut două. Despre umplutura, deși la limita pentru rețetă originala, clar insuficienta pentru prosperitatea înregistrată la procesul de creștere. Cum rahat nu mai era, am considerat jeleurile cu cola o varianta buna … doar că la temperatura se topesc, ceea ce va da o aroma de cola produsului finit și o consistenta “umeda”. Rezultatul “după cum puteți observa”:

Surprinzător, feedbackul a fost unul bun. Că o fi fost din politețe, că o fi fost de încurajare … esențial este că “s-a dat dom’le tot și nu a ajuns la toată lumea”. Berbec cum sunt, voi incerca din nou rețetă și evident, nu o să mă opresc la a improviza (înțeleg că faina de banana sau cea de migdale face minuni). Până atunci însă, atașez câteva poze din procesul de pregătire.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Tot raul spre bine … o consistenta mai spre paine bine facuta, cu ceva creme dulci in interior. Sunt sigur ca Australia a vazut si mai rau de atat nu? Daca citind aceasta postare iti dai seama ca te aflii printre cei ce au gustat, zic eu, lasa si un comentariu ca este loc destul in WWW 🙂